În ultimele săptămâni s-a discutat mult despre
mediere. Mult mai mult decât în anii trecuți. Iar asta nu poate decât să mă
bucure. Ce nu mă bucură însă este faptul că, pe lângă discuțiile necesare
despre principiile și avantajele medierii, s-a discutat mult și cu patimă
despre o problemă falsă, din punctul meu de vedere. Și mai grav este că cele
mai multe din aceste discuții purtate în spațiul media s-au purtat în lipsa
unui mediator, care să aducă un punct de vedere pertinent și avizat.
Am să mă feresc să scriu de foarte multe ori
cuvântul ”viol” în acest text. Întâi pentru că l-au scris și l-au pronunțat de
prea multe ori alții în emisiuni tv, la radio sau prin ziare. În al doilea rând
pentru că informarea despre mediere în cauzele penale nu se limitează doar la
viol. S-a vorbit însă prea puțin despre asta.
Din necunoaștere, spun eu. Aceasta pare să fie
principala cauză a falsei probleme expuse de o parte din mass media și
transferată și opiniei publice, care, în lipsa unor informații corecte, a
reacționat emoțional. Iar de la reacțiile emoționale până la proteste ale
diverselor ONG-uri în stradă, pentru scoaterea violului din legea medierii a
fost doar un pas.
Nu știu cât a fost rea voință în aceste proteste și
în ce s-a discutat în mass media, dar știu că necunoaștere a fost. Din
argumentele folosite, din teoriile formulate, din înverșunarea împotriva
mediatorilor, se vede o necunoaștere a conceptelor medierii, a legislației care
ne guvernează profesia și a sistemului judiciar.
Spunea cineva că medierea este procedura oamenilor
inteligenți. Eu nu cred asta. Medierea este procedura la îndemâna oricui care
nu mai vrea să își consume viața, timpul, banii, energia și de ce nu, sufletul,
în dispute înterminabile cu partea adversă, fie ea reclamant sau făptuitor, în
dispute cu sistemul juridic, instanțe, etc, fie cu oamenii de lângă ei care
aprobă sau dezaprobă conflictul, și de ce nu, în dispute cu sine însuși.
De aceea, datoria noastră este să spunem lucrurilor
pe nume. Nu imi doresc altceva decât ca noi să fim ascultați, iar cei care ne
ascultă să aibă acele cunoștințe de bază despre mediere, astfel încât să
transmitem, împreună, mesajul corect către public.
Le propun așadar celor care au vorbit, scris,
discutat sau protestat un exercițiu de
imaginație, pentru că în mediere acest exercițiu poate constitui o tehnică
importantă pentru a-ți depăși propriile conflicte, pentru a-ți găsi puterea să
te așezi la masa tratativelor în biroul mediatorului alături de partea adversă
și pentru a îți da ție șansa să ajungi la o posibilă soluție pe care tu însuți
să o poți construi și nu un judecător. Le propun să se pună pentru o vreme în
situația părții înșiși care are o problemă, de la o creanță provenind dintr-un
imobil, până la o nefericită întâmplare în care a fost victima unei agresiuni.
În situația în care considerați că exercițiul în
care sunteți subiectul implicat direct nu vă face să vă simțiți comod, luați o
altă persoană apropiată, fie frate, soră, copil, părinte. Iar dacă nici așa nu
vă e comod imaginați-vă în exercițiu o persoană oarecare față de care aveți o
anumită afinitate și de care într-un fel sau altul să vă pese.
Și acum puneți-vă următoarele întrebări:
1. Ați vrea să o vedeți pe holurile instanțelor judecătorești la cât mai
multe termene, eventual să știți că litigiul avut spre soluționare a durat 2,
3, 4 ani sau și mai bine? În contrapartidă, v-ați dori ca acest conflict în
derulare să aibă ca verdict și opinia acestei persoane care să își construiască
propria hotărâre, inclusiv într-un timp scurt, rezonabil, mult inferior anilor
pe care se poate întinde un proces?
2. V-ați dori ca acea persoană să aibă stresul participării la ședințele
publice din sălile de judecată sau din audierile organelor de cercetare penală
în cazurile nefericite când aceasta a fost victima unei infracțiuni a cărei
urmărire începe numai la plângerea acesteia sau vă doriți pentru aceasta
confortul unei ședințe cu uși închise care să fie guvernate de
confidențialitatea mediatorului care facilitează între părți comunicarea, iar
atunci când aceasta nu mai există să le găsească canalele pentru ca aceștia să
poată rezolva ei înșiși conflictele indiferent de natura lor?
3. Vă doriți ca persoana din exercițiul dumneavoastră să își revină repede
la viața, la activitățile și la felul de a fi dinainte de conflict sau vă
doriți pentru această persoană ca starea de disconfort să fie cât mai lungă?
4. V-ați dori ca asupra problemei avute de persoana în discuție, aceasta să
poată lua o hotărâre, evident în raport de poziția părții adverse, care poate
fi flexibilă și utilă stingerii conflictului sau inflexibilă sau în
contrapartidă v-ați dori ca persoana judecătorului să hotărască cum va crede de
cuvință, cu posibilitatea unei admiteri sau unei respingeri de cerere în raport
de drepturile sau interesele persoanei respective?
5. Vă doriți ca persoana din exercițiu să aibă cunoștiință despre
posibilitatea de a-și stinge amiabil disputa prin ajungerea la o înțelegere
negociată și acceptată de părți prin instituția medierii sau să meargă înainte
cu eventualul proces până în pânzele albe?
6. V-ați dori ca persoana în discuție să aibă șansa să hotărască dacă, în urma informării asupra avantajelor
medierii, este avantajată să intre în procedura medierii sau dacă nu este
avantajată să continue disputa pe sistemul clasic al administrării unui proces
în fața instanțelor de judecată?
Este foarte important ca fiecare dintre noi să aibă șansa să aleagă
între noua procedura de soluționare amiabilă a conflictelor numită mediere sau
să continue ceea ce sistemul juridic actual îi oferă. Șansa despre care vorbesc
este șansa României de a dezvolta o societate modernă care să aleagă să își
rezolve conflictele într-un alt mod decît cel classic.
Iar dacă unii dintre noi nu vor medierea din neștiință sau din
intoxicare cu informație eronată, Europa vine în urma noastră și ne spune să
aplicăm medierea.
La finalul protestlor ONG-urile au fost mulțumite
spunând că au câștigat parțial prin amânarea cu un an a informării asupra
avantajelor medierii în penal. Să fie oare un câștig real al ONG-urilor? A
reprezentat medierea vreo clipă un „pericol public” asupra victimelor unor agresiuni sau o șansă la o
reabilitare mai rapidă, atunci când acestea optau pentru asta?
Pentru cine cunoaște măcar puțin ce este și cum
funcționează medierea, răspunsurile sunt clare.
Cristian Şerban, Mediator
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu